|
|
Sa te dedici misiunii
intr-o lume fara frontiere este un tel maret. Sa poti transcende
culturea, cu sutele, poate miile ei de fatete si neobisnuite
provocari este insa un lucru greu de atins.
Oare spiritului misionar ii ajunge doar spiritul de aventura sau
curajul? Daca mai luam in calcul si chemarea lui Dumnezeu ar fi
suficient?
Randurile care urmeaza sunt extrase proaspat primite (Aprilie
2001) din reflectiile unui misionar american in sud-vestul
Romaniei (Curtea de Arges) care intelege acum termenii misiunii
crestine in Romania dintr-o cu totul alta perspectiva. Cea a
neputintei lucratorilor crestini de a evangheliza eficace zonele
sub-urbane sau pe cele ne-explorate inca. Citat cu permisiune.
Pe masura ce Romania decade inspre nivelul tarilor lumii a treia,
se asemana tot mai mult cu Portugalia secolului al XVII-lea cand
dintr-o putere mondiala a lumii a devenit o tara
mediu-dezvoltata. "Diplomatii portughezi si ai altor agentii
straine au parasit tarea ducand cu ei urmatorul mesaj: In timip
ce restul tarilor progreseaza, Portugalia stagneaza. Acesti asa
numiti estrageirados erau blamati de majoritatea populatiei si
din pacate trufia nationala i-a gonit din tara. Ei au inteles
ceea ce multi altii nu intelegeau: ca incercarea de a uniformiza
crestinismul a fost o stupiditate; ca Sfantul Scaun si Inchizitia
au transformat viata sociala intr-un dezastru; ca Biserica a
inghitit averea natiunii si ca esecul puterii de a promova
agricultura si industria a redus rolul jucat de Portugalia in
lume pana acolo incat tara a ajuns doar una din cele mai
profitabile colonii engleze" (Lanes DL. The Poverty and
Wealth of Nations. pp. 134-135)
"In 1736, Dom Luis da Cunha a deplans faptul ca Portugalia
nu avea o majoritate reformista (calvinista)"--ibid. pp.
136. Tot asa si eu deplang ineficenta misionarilor protestanti in
toatele zonele Romaniei cu exceptia marilor orase. Pocaitii
continua sa fie o minoritate in Romania, insa chiar si asa,
exemplul lor de viata aduce mai mult decadere si moarte unei tari
destul de prospere inaintea ravagiilor comunismului.
!!!!!!!!!!!!
Si asta vrem sa facem noi in Romania: sa oferim o alternativa
ingustimii spirituale si culturale care sugruma tara. Roaga-te ca
Evanghelia sa aduca roade. Lucram in conditii de viata extrem de
saracacioase. Tocmai am aflat ca in blocurile din zona s-a scurs
deja ultima picatura de apa calda pana la toamna. Oamenii nu-si
achita taxele asa ca noi toti suferim la fel. Mi-aduc aminte ca
pe vremea cand ma sfatuiam cu conducerea organizatiei mele despre
locul unda urma sa-mi desfasor lucrearea de misiune, m-am gandit
la Africa dar am sters-o de pe lista deoarece nu doream ca
barierele rasiale si financiare sa-mi afecteze contactul cultural
cu natiunea respectiva. Pana la urma am inteles ca in Romania e
la fel. Si chiar mai rau. Aici mai sunt si bariere religioase si
culturale care ma fac sa ma simt singur. O biserica de pocaiti a
insistat sa afle parerea mea despre acoperirea capului la femei.
Am tot evitat aceasta chestiune si in cele din urma am prezentat
in biserica un studiu biblic care concludea ca problema in
discutie este de natura culturala si personala. Apoi, la randul
meu, le-am cerut sustinerea doctrinei lor cu argumente biblice
dar au refuzat aceasta ocazie. In schimb mi-au spus ca nu mai pot
lua Cina impreuna cu ei. Ca si in Portugalia, disputele
religioase inlocuiesc iar aceste neajunsuri se reflecta atat in
economie cat si in maturitatea comunitatii. Nu e greu sa intelegi
de ce rata somajului printre membrii acestei comunitati este de
75%.
In America, proliferarea cartilor de genul retetelor psihologice
dovedeste ca noi obisnuim sa dam vina pe noi insine pentru
problemele noastre. In Romania insa, oamenii isi aroga cu foarte
mare usurinta dreptul de a da vina pe altii (pe guvern, pe
istorie, pe americani...) Aceasta este o problema comuna si in
tarile slavice.(ibid.) Ceea ce mi se spune in mod clasic suna cam
asa: "strainule, da-ne banii ca stim noi ce trebuie facut
mai bine cu ei." Da...si cu toate astea, Romania a
beneficiat de mai multa asistenta umanitara decat toate celelalte
tari ale Europei de Est fara sa se vada rezultate. Extrem de
multi pocaiti privesc educatia seculara si gandirea libera ca pe
un dusman al credintei. Pastorii decid ce este bine si rau si
membrilor li se spune caror idei sau actiuni trebuie sa se
conformeze. Acoperirea capului este absolut necesara. Filmele si
TV-ul trebuie scoase afara din casa. Un crestin poate fi
supraponderal dar nu are voie sa fumeze (...)
Incheiat citatul [lui Laurent J. LaBrie].
---Claudiu Capusan
Biserica Vox Domini, Timisoara 15 iulie 2001
Intoarcerea la iBiblioteca.............. Pasaj la Liv-n-Letliv