|
|
Editorial
„Daca numai in viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii! Dar acum Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti.” (1 Corinteni 15:19, 20)
Versetele de mai sus sunt cele care fundamenteaza credinta noastra, dandu-i aura optimista nepieritoare. Mantuitorul Isus nu prin moarte odioasa isi reveleaza statura de Dumnezeu, ci prin invierea dovedita in fata istoriei, a constientei umane bantuite de teroarea intunericului. Serband acest eveniment, ramas in istorie sub numele de Sarbatoarea Pastelui, ne serbam de fapt pe noi, cei care am gasit in Fiul lui Dumnezeu purtatorul si implinitorul aspiratiilor noastre spre lumina vesnica. Drumul strabatut pe aceste coclauri ale existentei cosmice, materiale, e pandit de pericole si nesigurante demobili-zante. in zadar ne facem proiecte megalomanice si ne consumam pentru oportunitati trecatoare, daca nu ne anima impacarea care vine de la Dumnezeul omnipotent, care ne ofera bucuria continuitatii la nesfarsit a cunoasterii de sine. Toate stralucirile imbatatoare ale acestei lumi sunt ancorari iluzorii si alergari intr-un circuit obsedant in gol.
Dumnezeu prin Fiul Sau ne-a vorbit de cu totul alta stralucire, una transmateriala si care, pentru oamenii ancorati in pragmatismul trecator, ramane inaccesibila, iar ei ii raman exteriori. Ratiunea, croita pe realitatile determinate, nici nu poate avea o reprezentare pentru aceasta stralucire care se sustrage oricarei cauzalitati si conditionari. Moartea si, mai ales, invierea Dumnezeului-Om au ramas sensul si argumentatia netagaduite ca aceasta stralucire nepieritoare exista si trebuie sa ne fie ravna si pasiunea de prim ordin. Sa facem prin urmare din Sarbatoarea Pastelui moment de fericire autentica, de reculegere si de meditatie in marginea rostului sufletelor noastre plantate aici in tarana. Sa ni-L reprezentam indelung si profund pe Acest triumfator de deasupra intunericului prin actul invierii, si actul acesta sa ni-l interiorizam.
Dacaf acem din evenimentul acesta doar un memento, fie chiar si elevat, riscam sa ne alegem cu o trecatoare manifestare festivista, cu rasfrangeri formative scunde, irelevante. Dumnezeu inseamna pulsatie omnipotenta care intretine complexul fiintial al nemarginirii. in toate actele existentei noastre si pe toate acestea sa i le subordonam, cu convingerea ca prin El se produc si Lui ii apartin. In felul acesta, din pretextul sarbatoresc al invierii Domnului nostru facem acea comuniune glorioasa cu El, prin glorificarea Lui vesnica. AMIN!