|
|
Editorial
Anno Domini 33, Israel
Din ceruri coboara limbi de flacari, dar nu ca sa parjoleasca paduri si sate, ci sa aprinda inimi. Oamenii se imbata. Cu Duh Sfant. Bonus, se aleg cu un curs gratuit de invatat limbi straine instant. Stanjenit de situatia creata, un singur om, Petru, biet pescar, se ridica si tine o predica slaba, contra-exemplu de homiletica crestina, si totusi face primele victime, strapunse direct in inima. In nebunia aceea, trei mii de oameni primesc Viata si, in sminteala lor, nestiind sa se bucure ca i-au dat inima Domnului, se apuca sa-I mai dea si averile. Saracii.
Anno Domini 2005, Romania
Din ceruri, ploua. Cu galeata. Si nu ca sa stinga vreun preaincins foc al Duhului, nici ca sa potoleasca vreo sete dupa Cristos, ci ca sa distruga paduri, sate si iluzii. Oamenii se imbata. Cu orice: alcool, mandrie, ambitii, chiar si cu apa rece, numai cu Duhul Sfant nu. Bonus, primesc gratuit un lucru care o sa-i coste mult: vorbesc in limbi noi, dar pe care nu le mai intelege nimeni (nici macar ei insisi). Jenati de situatie, crestini cu vaza declama de la amvoane, prin televiziune, radio, internet etc. margaritare homiletice. Ca rezultat, foarte multi oameni gadilati, putini intepati si cativa rapusi. Crestinii "l-au primit pe Isus in inima" si, mantuiti forever and ever, isi vad linistiti de treaba. De treaba lor, evident. Uneori, se aduna impreuna sa-L aplaude pe Dumnezeu pentru ca ei sunt binecuvantati si pentru ca duc o viata normala, uitand sa fie o binecuvantare pentru altii. Fac si colecta, Duminica. Unii, mai zelosi, inmultesc talantul dat de Domnul, il mai depun si-n banca (sau dau imprumut) si ofera (din) dobanda Domnului.
Cele doua tablouri sunt voit exagerate, dar nu fanteziste. Nu vreau sa spun ca ar trebui sa ne intoarcem literal la modul de viata de atunci, pentru ca, nu-i as a, era un alt context, crestinii deveneau paria societatii, la putin timp a inceput persecutia si au fost "nevoiti" sa fie uniti, s.a.m.d. Dar distrugerea unei comunitati se poate face in mai multe moduri. Noi am scapat de tun, dar nu si de miere otravita, deci suntem, intr-un sens, sub aceeasi amenintare; si asta inseamna ca trebuie sa adoptam aceeasi "strategie" a nebuniei si vulnerabilitatii in Duhul, pentru ca "nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat amenii, si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii".
·