Editorial
Apostolul Pavel a avut o intuitie si o intelegere impresionanta asupra bisericii. Metafora pe care o foloseste adesea pentru a exprima ce este biserica este luata din experienta comuna fiecarei persoane: organismul, corpul uman. intr-o cultura care pe de o parte apreciaza sanatatea ca unul din cele mai dorite idealuri, o societate in care majoritatea membrilor ei platesc bani grei pentru a-si mentine sau reface sanatatea, si care pe de alta parte asociaza bisericii imaginea catedralelor, aceasta descriere a bisericii prin metafora organismului uman este una cu impact asupra cunoasterii noastre.
Care sunt deci implicatiile acestei metafore?
(1) Poate cel mai revolutionar efect asupra intelegerii bisericii este faptul ca ea este un organism viu. Organismul presupune bine�teles si organizare, structuri functionale care sa asigure viata si multiplicarea acestuia. Biserica, asemenea organismului, creste, simte, interactioneaza, produce, se multiplica, altfel spus are viata. � acest context al viului se defineste rolul fiecarui membru ce compune biserica locala, ca un madular, organ cu rol precis in organism. Cine esti si ceea ce faci are o influenta asupra calitatii, sanatatii si interactiunii trupului, adica a vietii bisericii. Pentru ca este un organism, bisericii i se aplica principiile biotice ale lumii vii. Astfel regasim principiul interdependentei, adica modul in care partile individuale sunt integrate in intregul sistem este chiar mai important decat partile respective. Biserica lui Isus Cristos este un organism complex format din multe parti legate intre ele conform planului lui Dumnezeu pentru fiecare (prin chemare si inzestrare spirituala). Daca se actioneaza asupra unui singur element, aceasta le afecteaza simultan pe toate celelalte.
Un alt principiu biologic ce se aplica bisericii este cel al simbiozei, adica relatia mutual benefica pentru cei ce traiesc in comun, asa cum este cazul comunitatii crestine. Poate cel mai bun exemplu al simbiozei in biserica este abordarea slujirii din perspectiva orientarii pe daruri. in loc sa produca lucratori crestini la xerox, biserica �curajeaza interferenta reciproc avantajoasa a marii diversitati de daruri si tipuri de personalitati. Exemplele negative care ilustreaza opusul acestui principiu sunt competitia (organisme diferite care � loc sa se ajute isi fac rau unul altuia) si monocultura, uniformitatea (dominatia unui singur tip de organism). Din nefericire, ambele ilustratii negative se regasesc in viata bisericii. De aceea, principiul biblic de urmat ramane: unitate in diversitate.
(2) Trupul, Biserica are un Cap, pe Cristos, pentru a fi in viata. Este de o semnificatie deosebita relatia inerenta dintre cap si trup. in Cristos avem viata, El este Cel ce hraneste trupul si astfel, ingrijit de capul sau, acesta creste. De aceea, elementul central al cresterii unui trup sanatos (biserica) este legatura sa perfecta cu capul sau (Cristos).
Punctul central al acestei imagini este in sus spre Cristos si apoi in interior spre fiecare in parte. Accentul primordial cade asupra imaginii capului. Acesta duce la r�dul lui la unitatea si cresterea madularelor, alaturi de principiile de functionare a unui organism viu. Astfel aflam un dublu scop al bisericii prezentat de metafora: inchinare spre Cristos si edificare spre fiecare in parte.
In urma acestei analize a bisericii observam elementul crucial al relatiilor ce compun biserica si o fac sa traiasca, si anume relatia individului si a comunitatii cu Cristos si a indivizilor intre ei. intrebarile evaluative vin natural: Cum se vede relatia mea cu Cristos? Cum se poate imbunatati? Care este rolul si aportul meu in comunitate? Cine sunt cei ce beneficiaza de slujirea mea si care sunt rezultatele stradaniei mele pentru ei? in ce mod contribui la promovarea unitatii bisericii prin diversitatea slujirii mele si a altora?
Chiar daca nu pot raspunde exhaustiv la toate acestea, realitatea ramane: cine sunt si ce fac in comunitate influenteaza viata bisericii.
Haideti sa investim, sa cheltuim, sa muncim, sa creem, sa interactionam pentru ca sanatatea si cresterea bisericii sa fie asigurate prin harul Lui.
5 Octombrie 2003, nr. 126, an V.