|
|
Era o zi solemna, si totusi plina de bucurie. Un intreg popor s-a adunat ca sa ia parte la o ceremonie ca nici o alta in istoria sa, in care fiecare barbat trebuia sa se supuna unui ritual ce simboliza intrarea sa intr-un legamant cu Dumnezeul Creator, Cel care i-a scos din robie si le-a promis o viata noua, binecuvantata si imbelsugata.
Aceasta zi era deosebita de oricare alta
fiindca acest ritual nu era in mod normal un act comunitar.
Instructiunile lasate de Dumnezeu cu privire la modalitatea de
continuare a legamantului nu se refereau in general la o
intreaga generatie care sa fie taiata
imprejur deodata. Acest act era intentionat a
fi o sarbatoare de familie in contextul comunitar, dedicarea
fiecarui nou nascut in parte, si o marturie a fiecarei familii
in parte despre credinta ei in Dumnezeul lui Israel.
in aceasta zi, bucuria era amestecata cu tristetea unei absente ciudate. Nu tu parinti mandri sa isi insoteasca copiii la locul de intalnire, nu tu bunici radiosi. Probabil au fost o multime de lacrimi – unele de durere, altele de uimire si respect generat de semnificatia momentului, dar poate multe de regret pentru generatia premergatoare.
Unde era aceasta generatie? Acesti parinti si bunici care ar fi trebuit sa fie cei care sa exprime dragostea pentru Dumnezeu si respectul fata de legamantul cu El in fata copiilor lor si-au ratat sansa. Nu numai ca nu si-au facut timp pe drum sa faca primul pas in a-si initia copiii in taina legamantului, dar au neglijat atat spiritul cat si litera legii. Astfel ei insisi au pierit in pustiu datorita rebeliunii lor si cu interdictia de intrare in tara fagaduita datorita necredintei lor.
Ce ironic ca acesti copii, ai caror parinti au neglijat imprimarea valorilor legamantului in ei si prin propriul exemplu si-au anulat orice drept de a se astepta de la copiii lor sa il urmeze pe Dumnezeu, acum ei devin generatia ce obtine binecuvantarea promisa lui Avraam!
Da, trebuie sa se fi scurs multe lacrimi. Si Pastele ce a urmat – acea sarbatoare a eliberarii din rusinea sclaviei, a mantuirii lui Dumnezeu – a fost si el o amintire trista despre cei care au sarbatorit primul Paste in Egipt si care lipseau de la acesta. Poate ca unii din acei tineri ce luau parte la sarbatoare se intrebau daca parintii lor, inmormantati undeva in nisipurile pustiului Negev, avusesera inimile circumcise.
Parinti, cresteti-va copiii si pregatiti-i pentru drumul pe care ar trebui sa mearga! Copii, nu disperati daca parintii vostri esueaza in a-si face datoria fata de Dumnezeu! Dumnezeu ii cauta pe cei ce il vor sluji in fiecare generatie. Scriptura incurajeaza parintii sa dea copiilor lor o sansa de a-l urma pe Dumnezeu din primul moment in care pot alege in mod constient. Totusi, Dumnezeu este acela care, acolo unde parintii esueaza, isi innoieste bunatatea Sa fata de fiecare generatie.