Ajutoare pentru sfinti>

Imposibil cred ca apostolul Pavel a luat-o razna prea multa invatatura oboseste mintea. Cum adica sfintii sa aiba nevoie de ajutoare? Pai daca sunt sfinti, sa se ingrijeasca Dumnezeu de ei. Daca nu se agrijeste, aseamna ca nu sunt asa de sfinti. Poate ca sfintii spun: este scris: nu lega gura boului care treiera.. dar ce, sfintii sunt boi? Si oricum, sfintii nu au nevoie sa manance ei postesc, cade asta sunt sfinti Iar daca vor sa manance, atunci sa munceasca doar este scris: fiecare sa traiasca din munca lui. ;Mai mult, sfintii astia sunt si acapatanati... ei spun: cine da sa dea cu toata inima. Adica pe langa ca le dai, mai au si pretentii... De altfel, si Sfatul Pavel are un tupeu fantastic. Dupa ce o intreaga epistola mustra biserica din Corint, a finalul aceleasi epistole, ca si cum nu s-a intamplat nimic, vine si cere ajutoare....

Chiar daca modul de prezentare de mai sus este dus la extrem, se intampla uneori ca atitudinea noastra sa tinda spre asa ceva. Putem crede ca avem cele necesare pentru ca muncim si ne trudim... Putem crede ca este imposibil ca cineva sa nu aiba ce manca daca munceste... Putem crede ca tot ce avem este datorita efortului nostru, ca le merita si facem ce vrem cu ele... Putem crede ca un slujitor al bisericii este obligat sa ne ajute indiferent de ora la care apela la ;el... Putem crede ca fara ajutorul nostru biserica ar da faliment... Putem crede multe lucruri, dar mai sunt unii care cred, si tremura..

Se spune ca intr-un sat traiau doi frati, fiecare cu familia lui saraca. Unul dintre ei si-a luat lumea a cap si a plecat a cautarea unui loc in care sa trudeasca cu spor si sa se intoarca acasa cu o suma bunicica de bani. Dupa cativa ani de absenta sotia celui plecat a aflat ca omul ei a murit pe meleaguri strane. Ea s-a asteptat ca macar banii agonisiti de el sai fie trimisi, dar spre surprinderea tuturor, banii au sosit pe adresa fratelui celui mort. impreuna cu banii, a sosit si o scurta scrisoare: Dragul meu frate, dai sotiei mele cat vrei tu, iar restul opreste-ti tie. Omul acela era rau si zgarcit si nu a dat vaduvei decat cativa banuti, oprindu-si aproape intreaga suma pentru el si familia lui.

Fapta lui scandaloasa a revoltat toata comunitatea, dar ce era scris era scris. Vaduva a simtit asa ca trebuie sa fie si o alta cale, si a cerut ca problema lor sa fie rezolvata de rabinul cel bara.

Zis si faut, s-au dus cu totii la rabin.

Baraul i-a privit cu blandete si le-a zis: Problema nu-i grea, dar trebuie mai atat sa-mi promiteti ca veti face intocmai cum va voi spune, altfel imi racesc gura de pomana. Sigur de el, fratele hraparet s-a grabit sa promita inaintea tuturor ca vor asculta intocmai.Atunci rabinul le-a cerut sa aduca fiecare partea pe care si-au luat-o din mostenirea celui plecat. Cand banii au fost asezati iarasi a doua parti inaintea lui, rabinul a mai citit o data nota, adaugand si un comentariu: Dragul meu, dai sotiei mele cat vrei tu, iar restul opreste-ti tie. ;Eu propun ca sa facem intocmai cum a spus el: cat ai vrut tu, sa da-i acum femeii, iar restul, adica ce-i dausesi ei, sa-ti ramana tie. Si rabinul a luat suma mare de bani, a dat-o vaduvei, iar pe cei cativa banuti i-a dat celui lacom.

Intr-o bunazi, vom vedea toti ca ce am dat altora, va fi intr-adevar al nostru, iar ceea ce ne-am oprit in mod abuziv si egoist va fi luat de la noi. Atunci vom vedea atr-adeva dacasuntem bogati sau saraci....

Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel legea lui Cristos