 |
Una
dintre imaginile clasice ale Crăciunului este vizita celor trei
regi. Deobicei, momentul vizitei este dat imediat după
plecarea pastorilor. Când biserica mea în Kentucky
a prezentat spectacolul "Naşterea lui Iisus în Direct,"
noi am urmat aceasta tradiţie. A fost mai simplu pentru că
puteam să folosim acelaş fond, grajdul hanului. Şi o carte
de fericitare se vinde mai bine cu un prunc pictat pe faţa ei decât
o imagine cu copii mai mari. Toate patru poze mai populare a
evenimentului pe care am gasit pe Google sunt aşa, înclus cu
capodopera lui Tiepolo pictat mai jos.
Dar, cei mai
mulţi dintre şcolari biblici cred că evenimentul s-a întîmplat
când Iisus avea cam trei ani. Dacă Maria şi Iosif n-au
locuit permanent în grajdul saracului hangiu, steaua nu s-a
aşezat asupra vacilor lui. Să nu gresiţi, în
cunostinţa mea limitată nici unul dintre opiniile acestea nu
prezintă vreo problemă teologică. Deci, nu ţin cu nici-o
partidă în discuţia această. Dar, chiar dacă privim
toate spectacolele anotimpului, habar nu vom avea ce s-a întâmplat
în noaptea acea.
Dar, am reflectat mult asupră
scenei şi am fost sensibilizat cu noile idei pe care le-am capătat
în mintea mea printr-o corectare a ideilor mele. As vrea
să vă scriu, cititorilor, cel ce am văzut. Nu încerc
să fac o nouă doctrină pentru că este bazat pe mai mult decât
Biblie şi poate greşim, dar haideţi să încercăm să ne
imaginăm.
Imaginează-ţi viaţa pe care cuplul sfânt
probabil a trait după trei ani de casnicie. Nu s-au întors
la Nazaret, probabil ca să evite rusinea Mariei de a fi mama
necăsătorită. Imaginez că Iosif a gasit un serviciu în
Betleem în loc de a lucra în tâmplăria tatului sau
la Nazaret. Un tâmplar simplu n-a castigat mulţi bani.
Probabil, acest soţ iubitor care trebuia să renunţe afacerea
tatălui lui, a căştigat şi mai putin decât un tâmplar
simplu. Această ar însemna că familia sfântă nu
avea bani, dar a trăit zi cu zi, o viată ca cei mai săraci din
România. În Nazaret, Iosif, fiind primul născut,
ar fi moştenit casa familiei. Negreşit, n-a căştigat destul
de mulţi ban ca să-şi cumpere o casă, deci poate au trăit în
camera oaspetilor care de obiciei a avut marimea cam 130 x 200
centimetri, unde abia încapeau soţ şi soţie, fară loc
pentru un copil.
Ironic,
din punctul meu de vedere, Tiepolo, un artist faimos şi talentat a
pictat situaţia cu multe probleme nerezolvate. Maria se arată
ca o femeie de 30 şi ceva de ani, în loc de abia 20 de ani,
cum este crezut acuma. Probabil, n-a avut nimic dintre hainile
pe care purta în capodopera şi probabil nici ea nici fiul ei
nu mânca destul ca să fie grasuţi. Aş crede că din
cauza unei diete sărace, cei doi erau slabi.
Cuplul,
ca şi contemporanii lor, s-au concentrat asupră vieţii zilnice şi
nevoile copilului. Dar, chiar trâind o viaţă
credincioasă fâră cheltuiri pentru alcool sau tutun, banii
abia a acoperit nevoile lor. Aş crede că, înafară
de unele amintiri pe care femeile le păstrează deobicei, toate
bunurile lor au fost de folos sau vândute. Ar fi
echivalentul unei vieţi fără televizor, telefon, poze, ruj sau
parfum. Îmi imaginez că Maria şi Iosif au visat de
hainele pictate de pictorii icoanelor, dar cred că hainele lor au
fost mai modeste şi gaurite. În loc de a se aseza pe
marmor, cred că Maria s-a asezat pe un scaun din lemn pe care Iosif
a făcut din ceea ce a rămas în magazinul lui. Dar în
zilele acelea, fără măşini de spălat, coptori şi aragazuri,
femeile n-au avut timp să se aşeze mult. Dar toate lucrurile
acestea n-ar face o capodoperă impresionată pentru clienţii bogaţi
ai artistilor.
Deci, imaginează-ţi cum a fost când
aceşti trei magi au venit pe jos sau pe camilă de la zona ocupată
acum de Iran sau Irak. Este 1600 km cum zboară pasărea, dar
cum se plimbă o camilă pe drumurile acelea, a fost şi mai
departe. A fost o călătorie de peste o lună de zile.
Ar
fi fost copleşitor pentru Maria şi Iosif să aibă musăfiri
înafară de familie şi vicini. Dacă vizita acestor
strâini neinvitaţi n-a fost destul de şocant, imaginează-ţi
cum cuplul a reacţionat când au fost prezentaţi cu darurile
lor.
Crezand că ar fi bineveniţi într-o
aulă bogată a unui rege, aceşti regi au avut peste o lună de zile
să pregătească o prezentare extravagantă a darurilor lor,
potrivită pentru un castel. Într-o căsută mică,
astfel de prezentare şi cuvintele unui poet nu s-ar potrivi.
Totuş, au vrut să facă momentul special cu melodramă.
Noi
din West, sgârciţi cum suntem, deobicei dăm gazdei
noastre un cadou care costă banii căstigaţi într-o oră la
serviciu. Voi, români sunt de trei sau patru ori mai
generoşi cu cei pe care cunoaşteţi. Dar aceşti oameni,
complet strâini fac chiar şi Maica Teresa să arate sgârcită
când îşi deschid cadourile de aur, tâmâie şi
parfum. Fiecare cutie şi sticlă a conţinut altceva pe care
Maria şi Iosif nu vazusera în ani de zile, dacă vreodată.
Haideţi să încercăm să ne punem în situaţia lor un
pic. Constienţi că noi ne potrivim cu situaţia cam la fel ca
piciorul unui barbat în tocuri, încercăm să ne imaginăm
cât putem.
...
"Aur!" se
gandeşte Iosif. "Acum putem mânca normal!
Farfuriile noastre din lemn nu vor ţine numai pâinea pe care
Maria gateşte, iar fructe şi legume! Cutiile din argilă vor
conţine carne. Nu numai săptămâna această dar şi
luni şi ani de zile fiul nostru şi noi putem mânca bine!
Noi putem bea mustul proaspăt, nu cel ce se vinde la discount.
Aur! Slavă Domnului! Acum pot cumpăra pentru Maria şi
Iosif haine de la un magazin în loc de second hand! Putem
cumpăra o casută toată a noastră în loc de a trâi
într-o cameră atât de mică încat trebuie să-mi
scot încaltamintea înainte de a intra! Domnul să-i
binecuvânteze pe rudele mele, dar va fi bine să avem un loc
tot al nostru. Pot cumpăra unelte noi şi să lucrez cu lemn
în forme mai sofisticate pentru bogaţi ca să căstig mai
bine. Poate voi învăta de la un meşter ca să lucrez în
vilele din cartierele bogaţilor!"
"Bani!"
Maria strigă. "Slavă Domnului! Putem cumpăra
cadouri pentru nunţile şi festivalurile prietenilor şi ale rudelor
noştri. Nu ne va fi ruşine nici nu vom fi acuzaţi de a veni
şi de a mânca gratis. Poate vom primi invitaţiile
nunţilor din nou!"
"Ce este simţul acela
frumos? El l-a chemat tămâie? Am auzit vorba de
ea... ...dar niciodată n-am vazut în viaţa mea!
Chiar nimeni pe care îl cunosc nu are tămâie!!
Bineînţeles cei care locuiesc în partea cealaltă a
Betleemului o folosesc întotdeaună, dar nu este ceva practic
şi de când s-a nascut fiul nostru, tot pe care fac şi avem
este practic. Noi nici nu facem baie decât în două
în două săptămâni când nu mai putem suporta
mirosurile noastre. Poate această este de ce Domnul ne-a adus
tămâie," râde Maria. "Dar cine are timp
pentru băi? N-avem bani pentru lemnul ca să încălzim
apa rece din făntână, până acumă! Dumnezeu are
atât de multă grijă pentru noi că ne-a dat ceva special,
ceva care nu este practic, ceva chiar lux!" (Maria începe
să plângă de bucurie, asezăndu-şi capul pe pieptul soţului
ei.)
Cu entusiasmul copiilor în ziua de Crăciun,
cuplul este scos de Dumnezeu din viaţa plictisitoară şi obositoară
de a trăi în sărăcia totală ca să cunoască o trezire
supranaturală la VIAŢĂ. "Al treilea vizitător are ceva
şi el!" se gandeşte Iosif. "Ce poate fi în a
treia cutie? Sigur că nu este apă, cutia este prea mică şi
frumoasă. Dar ce este în el? Vin?
Medicămente? Noi putem cumpăra toate acele lucruri acum.
Poate nici nu contează, nu-i asa? Magazinele noastre au tot de
care avem nevoie. Dar, poate nu este ceva de care avem nevoie.
Iată, o deschide acumă." Simţul frumos este atât
de puternic încât îi ajunge Mariei care începe
să plângă necontrolată. "Ce este, dragă?"
Ne fiind destul de controlată în respirările ei
ca să vorbească în cuvintele complete, vorbeşte în
respiraţie întretâiată, "Par- par- par-fum!"
"Ce putem face cu acestă?" întreabă
Iosif. El a uitat parfumul Mariei prima dată cand s-au
întâlnit. Această a fost înaintea vizitei
îngerilor cu veştile că fecioara a fost însarcinată,
schimbând vieţile lor de la vieţile celor mai credincioşi la
vieţile ruşinate faţă de comunitate. N-au facut o nuntă
normală, pentrucă toţi pe care i-au invitat, înafară
familia lor imediată, au fost "occupaţi." Fără
nunta, nu aveau cadouri de bani pentru o lună de miere sau chiar
pentru nevoile familiei noi. Dar acum, după 3 ani, Maria va
putea folosi ceva atât de lux ca un parfum.
Fecioara
visează. "Această va face bine în casnicia
noastră. Nu voi mirosi ca o camilă după ce aduc cutiile
grele de argilă cu apă din fântănă în fiecare zi! De
acum mă voi simţi ca o femeie. Şi acesta nu este un parfum
ieftin! Eu am un parfum care numai persiani ştiu cum să
facă. Numai ce este mai bun vine de la Domnul! El are
grijă de noi! Nu sunt numai roaba Lui aleasă să aduc Fiul
Lui în lume. El mă iubeşte! El vrea tot ce este
mai bun în căsnicia noastră. Şi dacă nimeni n-a fost
la nuntă să ne urează, "casă de piatră," El ni-l zice
printr-un cadou special. Slăvit să fie numele Lui sfânt!"
Noi nu ştim unde au dormit acei trei regi în
noaptea acea după ce au prezentat cadourile lor. Unde au fost
avertizaţi în vis să nu se întoarcă la Erod? Unu
sau două nopţi mai devreme, probabil au dormit în palatul
regal al lui Erod, un rege în sens obişnuit, un rege al
gelozie şi ucideri.
"Dar este un duh
neobişnuit în casă cu tănărul rege al lui Israel,"
spune unul celorlalţi. "Familia această cunoaşte un zeu
ca nici unul pe care am auzit vreodată. Nu ştiu despre voi,
dar m-aş simţi mai bine dormind jos în casa micului rege
decât pe cearşafurile mătăsoase ale lui Erod."
Fără îndoială, Maria şi Iosif i-au invitat să
stea cât puteau şi i-au oferit celor trei magi toate paturile
în casa. Poate au acceptat. Dacă da, probabil au
fost paturile cele mai neconfortabile pe care s-au culcat vreodată.
Poate au fost ultimele nopţi pentru paturile acelea, cu Iosif foarte
bucuros, aducând paturile noi pentru musafirii lor în
ziua următoare.
...
Nu ştim cât
timp au durat festivităţile vizitei. Dar, probabil aceşti
regi le au schimbat vieţile lui Iosif, Maria şi Iisus pentru
totdeaună. Deci, este trist că ştim atât de puţin
despre vizita si tragem atât de puţină atenţie la detaliile
ei. Dar lecţiile pe care avem sunt valabile şi pentru noi
azi. Dumnezeu încă va umili dictatorii mândri şi
ucigasi în timp ce ridică pe cei smeriţi. (Iacov 4:6)
El va trece prin cartierele celor bogaţi şi autosuficienţi ca să
viziteze pe cei săraci în duh. A lor este Împărăţia
lui Dumnezeu. (Mateu 5:3) Deşi trebuie să-L slujim, noi
nu suntem robii Lui, ci copiii Lui si ne iubeşte. (1 Ioan 3:2)
Nu este nimic pe care putem face ca să merităm harul şi
binecuvântările Lui, trebuie numai să fim credincioşi.
(Efeseni 2:8-9) O viaţă credincioasă ne poate aduce sărăcie
şi rusinea fată de ceilalţii, dar Domnul ne dă tot de ce avem
nevoie şi după ce sfîrseşte viaţa noastră pe pământ,
primim onoarea în loc de sărăcia veşnică. (Iacov 1:12)